Astăzi o să vorbim despre dependenţa de jocuri de noroc: ce este această formă de adicţie, cum se manifestă, care sunt cele mai comune semne care indică o astfel de problemă, dar şi sfaturi de tratament de la specialiști pentru a putea gestiona această situație.
1. Ce este dependenţa de jocuri de noroc?
Dependenţa de jocurile de noroc (sau jocul de şansă, cum este denumit în limbajul de specialitate) este o tulburare psihologică a persoanei care o face incapabilă să îşi controleze impulsul patologic de a juca jocuri de noroc.
Statisticile arată că această tulburare comportamentală intervine mai des în cazul anumitor jocuri de noroc (dependenţa de păcănele, ruletă, jocuri de zaruri), apoi mai rar în cazul pariurilor şi se manifestă pe un plan substanţial mai diminuat în cazul jocului de loterie.
Jocul patologic de noroc determină persoana afectată să îşi dorească enorm de mult să joace, chiar dacă înlăuntrul său, cel în cauză este pe deplin conştient de faptul că jocul de noroc are consecinţe negative asupra familiei, a propriei persoane, a jobului, a economiilor sale.
În cele mai multe cazuri, persoana care suferă de aceaste forme de dependențe (ludomania) continuă să joace, chiar dacă ştie că toate şansele sunt împotriva ei. Chiar şi în aceste circumstanţe, acţiunea de a juca şi iluzia controlului îi provoacă plăcere.
Specialiştii au denumit această formă de adicţie o „narcomanie socială", insistând asupra efectelor devastatoare pe care le are pentru familia celui afectat.
2. Simptome și semne ale dependenţei de jocurile de noroc
Au fost evidenţiate relativ recent câteva simptome evidente asociate jocului patologic de noroc.
Te invit în continuare să parcurgi aceste criterii şi, dacă te regăseşti în cel puţin 2 sau 3 dintre acestea, să analizezi dacă nu cumva eşti tu însuţi victima acestei adicţii.
2.1 Jucătorul dependent este în permanenţă preocupat de jocul de şansă.
Chiar dacă pare un tip foarte sociabil, jucătorul compulsiv se gândeşte mereu la jocurile de noroc.
Retrăieşte experienţele anterioare ale câştigului sau ale pierderilor, planifică strategii de joc, sau se gândeşte la modalitatea prin care îşi va procura sumele pe care le va juca.
Se gândeşte şi aşteaptă obsesiv ziua de salariu sau orice alt eveniment care îi va procura bani pentru jocurile de noroc.
2.2 Joacă sume din ce în ce mai mari.
Jocurile de noroc dezvoltă fenomenul de toleranţă. La fel ca în cazul oricărei alte adicţii, cel dependent este forţat să crească mereu „doza".
Jucătorul dependent mizează din ce în ce mai mult, până îşi risipeşte economiile.
Dacă rezultatul jocului de noroc îi este favorabil, de regulă reîntoarce profitul către case pariuri/cazino.
Dacă, dimpotrivă, pierde, va juca în continuare sume mai mari pentru a-şi acoperi pierderile.
2.3 Are iluzia controlului – deşi pretinde că încearcă să se oprească sau să limiteze jocul de noroc, în realitate nu o face.
Orice jucător dependent de jocuri de noroc pretinde că ştie ce face şi are mereu controlul asupra jocului.
Tot astfel, va răspunde în majoritatea cazurilor că ştie când să se oprească şi că nu pierde mai mult decât îşi poate permite.
Nimic mai fals. Astfel de răspunsuri sunt evident distorsionate şi nu fac altceva decât să îi satisfacă persoanei în cauză falsa iluzie a controlului.
2.4 Devine iritabil atunci când cineva încearcă să îi oprească jocul de noroc.
O persoană aflată într-o sală de jocuri, la păcănele să zicem, va deveni instant recalcitrantă dacă pierde şi sună un membru al familiei, considerând că eşecul este cauzat de acest tip de factori externi.
Tot astfel, un dependent care joacă în mediul online va refuza categoric o ieşire în oraş cu familia, o plimbare, sau orice altă activitate care i-ar întrerupe activitatea de joc.
2.5 Joacă pentru a scăpa de problemele cotidiene sau pentru a ascunde sentimente de depresie, anxietate socială, vinovăţie etc.
Nu de puţine ori, jocul de noroc se materializează sub forma unui „refugiu" de problemele cotidiene.
O zi grea, o ceartă, eşecul într-un proiect, toate pot declanşa patologia ludomanică.
Aflaţi în faţa unui aparat de păcănele sau a ruletei, mulţi se consideră izolaţi de problemele cotidiene.
Acest aspect derivă din principiul autoconservării, care ne determină să alegem mereu o cale de a evita problemele şi de a ieşi mereu bine din orice situaţie. Doar că în acest caz problemele nu se diminuează, se înmulţesc şi se agravează.
2.6 Dacă a pierdut toţi banii, revine cât mai repede posibil pentru a juca şi a-şi acoperi pierderile.
Jucătorul compulsiv este incapabil să îşi asume pierderile şi să pună capăt, cel puţin pentru o perioadă de timp, cauzei pierderilor. Cu alte cuvinte, nu are stabilit un program pentru jocuri, ci dorește să revină oricând la dependența sa.
Dacă este genul de jucător care încearcă să îşi stabilească o limită de joc, şi-o va depăşi, cel mai probabil, neavând un joc responsabil.
Jocul la recuperare este cea mai mare greşeală pe care un parior sau orice alt jucător de joc de şansă o poate face şi are de multe ori consecinţe insurmontabile.
2.7 Minte frecvent atât familia, cât şi terapeutul sau chiar mai grav, pe el însuşi pentru a minimiza implicarea sa în jocul de noroc.
O persoană dependentă va încerca să afişeze o implicare minimă a sa în jocul de noroc, pentru a denatura percepţia asupra problemelor cu care se confruntă.
Va juca în timpul programului de muncă, pretinzând că lucrează, va juca în timp ce îşi minte familia că face alte activităţi.
2.8 Comite fapte cu caracter penal pentru a-şi finanţa jocul de noroc.
De multe ori, cea mai frecventă ilegalitate este furtul, urmată de abuzul de încredere.
O persoană dependentă şi rămasă fără bani de joc va căuta să obţină în orice mod bani pentru a-şi satisface adicţia.
Va fura de la locul de muncă, va pretinde împrumuturi de la prieteni sau cunoştinţe, doar pentru a mai putea juca o perioadă de timp.
Fireşte, dependentul se gândeşte că va câştiga rapid şi va restitui sumele împrumutate.
Sunt şi cazuri care, deşi nu intră în sfera ilicitului penal, au consecinţe la fel de grave (se împrumută bănci/IFN-uri).
2.9 A pierdut o relaţie, un job, o şansă în carieră sau o altă oportunitate importantă din cauza jocului de noroc.
În cele mai multe cazuri, eficienţa profesională, dar şi viaţa personală a dependentului sunt profund afectate.
Cu toate acestea, în fază iniţială, dar şi mai târziu, atât timp cât are bani să joace, persoana în cauză nu realizează impactul acestor pierderi.
3. Cum scăpăm de dependenţa de jocurile de noroc?
Pentru a scăpa de această formă de dependenţă, trebuie mai întâi ca persoana afectată să recunoască, chiar şi într-o mică măsură, că se confruntă cu această probemă.
Ca orice dependent, şi ludomaniacul prezintă o simptomatologie ce poate fi identificată